luni, 9 noiembrie 2015

duminică, 25 octombrie 2015

Tusea Convulsivă (tusea măgărească) la copii

Tusea Convulsivă (tusea măgărească) la copii

mg


Descriere generala

Tusea convulsiva sau tusea magareasca este unul dintre cele mai grave tipuri de tuse la copil. Este o boala infecto-contagioasa frecvent intalnita in copilarie si care la varste mici creste riscul de pneumonie si alte complicatii severe.
Cuprins
Descriere generala
Tusea convulsiva - Cauze si Factori de risc
Tusea Convulsiva - Simptome, Evolutie
Investigatii de laborator
Diagnosticul de tuse convulsiva
Conduita terapeutica (tratament)
Prevenirea tusei convulsive
Tusea Convulsiva - Evolutii, complicatii.
Recomandari Medicale
sus

Tusea convulsiva - Cauze si Factori de risc

Cauze: Este determinata de Bordetella pertussis ce se localizeaza la nivelul cailor respiratorii, se multiplica in numar mare si produce leziuni la nivelul mucoasei locale. Aceste leziuni determina tusea paroxistica, favorizand expulzia si transmiterea infectiei.
Factori de risc: Sugarii si copii mici nevaccinati sunt categoriile cele mai expuse si susceptibile la boala.
Cai de transmitere: Adolescenti si adultii reprezinta sursa importanta de transmitere a agentului patogen, care se poate face pe cale directa (respiratorie) sau indirecta prin contactul cu secretii sau obiecte recent contaminate. Infectia nu are sezonalitate dar este mai frecenta vara si toamna. Contagiozitatea bolii este foarte crescuta in familii (80-90%). Bolnavii sunt contagiosi aproximativ 3-4 saptamani.
Mecanisme etiopatogenice si date epidemiologice: Este o boala specific umana, intalnita in toata lumea. Imunitatea prin boala nu este permanenta. In anii 2011 si 2012 s-au raportat 86, respectiv 83 de cazuri in Romania, incidenta fiind in crestere fata de anii 2010 (cand au fost 21 de cazuri) si  2009 (10 cazuri).
sus

Tusea Convulsiva - Simptome, Evolutie

Incubatia bolii este intre 4 si 21 de zile.
Simptomele de debut sunt nespecifice, cu rinoree, congestie nazala, stranut, ochi rosii si lacrimosi, febra usoara, stare letargica si tuse uscata, care corespund primei etape a bolii = catarala.
Apoi tusea devine severa, simptomele se agraveaza, mucusul se acumuleaza in interiorul cailor respiratorii si determina episoade de tuse chinuitoare, incontrolabila.
Apar accese numeroase si rapide de tuse paroxistica si finalul accesului de tuse este urmat de efort inspirator si zgomot suierator, ascutit. Aceasta este a doua etapa = paroxistica. Se poate insoti de cianoza si voma.
Sugarii si copiii mici au stare generala intens influentata, cu accese de tuse insotita de criza de apnee si cianoza, chiar si convulsii. Intre atacuri starea generala e buna, fara semne de boala. Paroxismele apar mai frecvent noaptea, si pot ajunge pana la 20-40 atacuri in 24 ore. In aceasta etapa, accesele de tuse cresc ca frecventa in primele 2 saptamani, stagneaza pentru 2-3 saptamani si apoi se raresc treptat.
Etapa paroxistica poate dura 1-6 saptamani si poate persista pana la 10 saptamani. Sugarii sub 6 luni sunt mai predispusi la complicatii deoarece nu pot sustine efortul de tuse.
In cea de-a treia etapa – convalescenta – recuperarea este treptata, tusea se diminueza si dispare in 2-3 saptamani. Paroxismele pot sa reapara la mai multe luni de la debutul bolii in cazul infectiilor respiratorii ulterioare.
Adolescentii, adultii si copiii partial protejati prin vaccinare se pot infecta cu Bordetella pertussis, dar boala este mai usoara decat la sugarii si copiii mici. La aceste persoane episoadele de boala pot fi asimptomatice sau sub forma de tuse usoara nespecifica ce nu dureaza mai mult de 7 zile. Persoanele in varsta, chiar daca nu dezvolta forme usoare, pot transmite agentul patogen persoanelor receptive neimunizate.
sus

Investigatii de laborator

Hemoleucograma este modificata cu prezenta leucocitozei, uneori la valori alarmante si limfocitoza absoluta.
Probele inflamatorii sunt si ele modificate. Izolarea agentului patogen din culturi de sputa, din exudat faringian sau nazal este dificila. Se poate face si imunoflorescenta directa pentru recunoasterea antigenelor bacteriene, pe frotiul de sputa.
sus

Diagnosticul de tuse convulsiva

Diagnosticul clinic se sustine pe: date anamnestice (absenta vaccinarii  la copiii care au depasit varsta respectiva), date epidemiologice (contact cu adulti/adolescenti/copiii care tusesc persistent si caracteristic), date clinice (cu accese de tuse paroxistica+varsaturi cu durata > 2 saptamani, pe fondul unei lipse de afectare a starii generale, care nu se amelioreaza cu simptomatice sau pe fondul unor complicatii grave).
sus

Conduita terapeutica (tratament)

Difera in functie de formele bolii. In formele usoare este suficienta izolarea la domiciliu aproximativ 10 zile si administrarea de antibiotice (macrolide) si tratament simptomatic (antitermice, antitusive sau mucolitice).
In formele severe, la nou-nascuti, sugarii <3 luni, batrani sau in cazurile de complicatii este necesara spitalizarea (cu monitorizarea atenta a acceselor de tuse si a intensitatii acestora, oxigenoterapie, nutritie parenterala, corticoterapie si chiar administrarea de imunoglobuline).
Izolarea bolnavului, la domiciliu sau in spital, este obligatorie pentru preintampinarea contactelor cu persoanele receptive. Se face dezinfectie continua si aerisiri frecvente.

sus

Prevenirea tusei convulsive

Profilaxia specifica consta in vaccinare incapand cu varstele de 2 luni, 4, 6 luni, 1 an si apoi rapel la 4-6 ani.
Copiii de 7-10 ani ce nu au finalizat schema primara vor primi o doza de DT (diftero-tetano).
Trebuiesc vaccinati toti sugarii, inclusiv cei HIV pozitivi, carora a 4-a doza li se administreaza intre 1 si 2 ani. Vaccinul se amana doar la persoanele cu boli acute febrile.
sus

Tusea Convulsiva - Evolutii, complicatii.

Cea mai frecventa complicatie este pneumonia bacteriana care impreuna cu insuficienta respiratorie secundara poate duce frecvent la deces.
Alte complicatii infectioase sunt bronhopneumonia, atelectazia, bronsiectazie, emfizem subcutanat, encefalite, hemoragii pulmonare.
Complicatiile secundare hipoxiei sunt cele neurologice: convulsii, encefalopatiemielite, nevrite, ataxie, afazie, surditate, cecitate mai frecvente la sugari.
Complicatiile datorate efortului de presiune din timpul paroxismelor sunt pneumotorax, epistaxis, hematom subdural, hernie ombilicala, prolaps rectal.
Alte complicatii: hemoragii subconjunctivale, malnutritia si scaderea in greutate.
sus

Recomandari Medicale

Este important ca parintii sa se prezinte cu copiii la  medicul de familie sau cel pediatru.
Medicatie  - antitermice (daca e cazul), antitusive, antibiotice macrolide si corticoterapie.

Tratament home-made cu bicarbonat de sodiu împotriva acneei


Acneea reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale pielii, cu victime atât de sex feminin, cât şi masculin, şi care apare în special la pubertate, dar şi la maturitate, sub forme mult mai grave.

Însă, această problemă complexă poate fi tratată cu un remediu atât de simplu şi ieftin, la îndemâna tuturor: bicarbonatul de sodiu.
Iată cum trebuie folosit pentru a scăpa DEFINITIV de acnee.
În primul rând, trebuie să-ţi cureţi faţa cu un gel blând de curăţare, pentru a îndepărta celulele moarte, machiajul şi praful de la suprafaţa pielii. Clăteşte bine tenul şi lasă-l să se usuce.
Apoi, amestecă o linguriţă de bicarbonat de sodiu cu apă de la robinet, până când se formează o pastă care să nu curgă şi care să aibă consistenţa unei creme. 
Amestecul obţinut se aplică pe zonele afectate de acnee, prin masaj uşor, pentru a permite substanţelor din bicarbonat să-şi facă efectul, şi se lasă să acţioneze 10 minute, după care se clăteşte faţa cu apă din abundenţă şi se aplică o cremă hidratantă, fără parfum.
Trebuie să ai însă grijă dacă ai un ten sensibil sau uscat, deoarece bicarbonatul elimină excesul de sebum şi poate usca foarte tare pielea, cauzând iritaţii. Pentru a verifica sensibilitatea pielii, aplică înainte puţin din acest amestec pe o mică porţiune de piele şi dacă nu observi reacţii alergice precum mâncărime sau roşeaţă, îl poţi folosi fără nici o grijă.

hit counter
ULEIUL DE RICIN!CUM IL FOLOSIM!
Cunoscut in special pentru proprietatile sale de regenerare a parului, dar si pentru eficienta in domeniul beuty, uleiul de ricin este un real ajutor pentru numeroase conditii ce nu isi gasesc rezolvarea decat prin aceasta cale naturala.
  • Rani sau ulceratii
Uleiul de ricin grabeste cicatrizarea ranilor. Puneti un tampon de vata sau tifon imbibat in acest ulei si lasati-l pe rana peste zi.
  • Constipatie
Aceasta este o afectiune de care sufera in special femeile. Alimentatia necorespunzatoare, viata sedentara, stresul sunt doar cateva dintre cauzele instalarii constipatiei. Este indicat ca in astfel de situatii sa faceti o cura cu ulei de ricin.
  • Negii
Uleiul de ricin poate vindeca negii de pe corp, atat de inestetici. In acest scop, trebuie masata cu ulei de ricin portiunea de piele de doua ori pe zi, cate un sfert de ora.
  •     Remediaza pete pigmentare cauzate de afectiuni hepatice
Se maseaza zilnic zona afectata de pete, timp de 15 minute, pana la obtinerea coloratiei normale. Acest tratament ofera rezultate in cateva saptamani, in cele mai multe cazuri.
  •     Pielea intarita si bataturile
Pentru pielea intarita de pe coate, spre exemplu, este bine sa se unga portiunea de piele cu ulei de ricin. Apoi se aplica o bucata de bumbac pe pielea inmuiata cu ulei de ricin si se tine cel putin o ora. Se repeta tratamentul in fiecare seara.
Pentru bataturi sau pielea intarita de pe talpi, este bine sa se unga talpa, in special zonele afectate, cu ulei de ricin si apoi sa incaltam niste sosete de bumbac, pe care sa le tinem in picioare cel putin 2-3 ore. Se repeta de asemenea tratamentul in fiecare seara.
  •     Unghii mai rezistente
Pentru cele care au unghii care se exfoliaza sau rup usor, este indicat tratamentul cu ulei de ricin. Seara se da jos de pe unghii lacul si se aplica ulei de ricin usor incalzit pe unghii.
Se sta minim o ora cu uleiul pe unghii si se maseaza in continuu. Tratamentul ar trebui urmat minim doua luni pentru rezultate.
  •     Gene mai lungi
Pentru cele care isi doresc gene mai lungi, salvarea este tot uleiul de ricin. Se aplica pe gene in fiecare seara inainte de culcare, iar a doua zi de dimineata se spala cu grjia fata.
Puteti folosi o periuta de la o mascara mai veche pentru a aplica uleiul pe gene, urmand ca dupa aproximativ o luna, sa remarcati rezultatele uimitoare.
  •     Sprancene netede si uniforme
Daca aveti probleme cu sprancenele si vi se pare ca acestea sunt cam razlete, raspunsul este tot uleiul de ricin. Acesta poate fi aplicat in fiecare seara, utilizand un betisor igienic sau o pensula/ perie de machiaj.
Uleiul de ricin ne va ajuta in maxim o luna sa capatam sprancene netede si egale, favorizand cresterea firelor de par si egalizand forma sprancenelor tale.
  •     Cresterea lenta a parului / Probleme de cadere a parului
Pentru cei care au probleme cu caderea parului sau vor ca podoaba capilara sa creasca mai repede, uleiul de ricin este o solutie la indemana.
Tratamentul pentru par presupune masarea pielii capului cu ulei de ricin din abundenta inainte de culcare timp de trei zile pe saptamana.Dimineata, dupa terapia cu ulei de ricin, va puteti spala parul in mod normal.
  •     Curata porii si indeparteaza punctele negre
Uleiul de ricin se mai foloseste impreuna cu uleiul de jojoba pentru a curata porii si a indeparta punctele negre. Cele doua tipuri de ulei se amesteca in proportii diferite, in functie de tipul de piele.
Pentru ten normal se face un amestec din 1⁄4 ulei de ricin si 3⁄4 ulei de jojoba, iar pentru ten gras, 1⁄3 ulei de ricin, 2⁄3 ulei de jojoba.
  •     Tratament pentru cearcane
Amesteca ulei de ricin cu putin ulei de cocos si maseaza zona de sub ochi cu acest produs, pana se absoarbe in piele. Tratamentul se aplica zilnic si inlatura complet semnele oboselii de pe chipul tau

Opt remedii naturale pentru tuse

Tusea se produce atunci când virusurile, bacteriile, praful, polenul sau alte substanțe irită terminațiile nervoase din pasajele dintre gât și plămâni. Tușitul este mijlocul prin care corpul încearcă să curețe acele pasaje, și ce efort extraordinar depune în acest proces! Putem tuși cu o viteză de până la 130 km/h și un tușit obișnuit produce suficient aer cât să umple pe trei sferturi un bidon de 2 litri. Aerul expulzat parcurge o distanță de câțiva metri și este acompaniat de aproximativ 3000 de stropi de salivă.
În timp ce tusea cronică poate fi un semn de boală serioasă, cei mai mulți oameni cred că tusea obișnuită este mai mult ceva deranjant decât o problemă de sănătate. Deși efectele secundare precum durerile în piept, oboseala și incontinența pot însoți tusea, cele mai supărătoare aspecte sunt cele care au de a face cu capacitatea tusei de a interfera cu somnul tău (sau a partenerului tău) și predilecția în a fi zgomotos în locuri dealtfel liniștite. Combinat cu împrăștierea microbilor, duce la concluzia că tratarea tusei este cel mai potrivit lucru pe care îl poți face.
În timp ce cei mai mulți oameni se îndreaptă către farmacii, experții spun că cele mai multe medicamente sunt inutile. Un raport emis de Universitatea Harvard menționează: ”Multe dintre ingredientele active ce stau la baza medicamentelor sunt ineficiente.”
Deci, cum înăbușim tusea aceea fără să apelăm la medicamente posibil ineficiente ba, mai mult, aducătoare de propriile efecte secundare? Cu remedii naturale, bineînțeles. Iată câteva leacuri din popor care să te scape de tusea sâcâitoare.
1. Siror de miere făcut în casă
S-a dovedit științific faptul că mierea este eficientă în tratarea tusei și a durerilor în gât. O poți consuma ca atare sau în amestec cu ulei de cocos și suc de lămâie pentru beneficii suplimentare. De asemenea, poți încerca un vechi leac băbesc: un pahar de bourbon amestecat cu miere, înainte de culcare.
2. Ceai de cimbru
În Germania, cimbrul este aprobat oficiat drept tratament pentru tuse, infecții ale tractului respirator superior, bronșite și tusea convulsivă. Micile frunze conțin o doză puternică de substanțe care relaxează mușchii traheali și iliaci și reduc inflamația. Poți prepara un ceai de cimbru opărind două lingurițe de frunze de cimbru în apă clocotită timp de 10 minute. Apoi treci prin sită, adăugați miere și felii de lămâie pentru aromă și efectul de liniștire.
3. Un duș fierbine
Dă drumul la apa fierbinte, închide ferestrele și oprește ventilatorul. Aburul poate fi cel mai puternic inamic al tusei și deci aliatul tău cel mai bun. Aburul funcționează pentru ca eliberează sinusurile congestionate și ajută la eliminarea mucozităților din gât și plămâni. Totuși, baile de abur nu sunt indicate pentru astmatici!
4. Ceai de piper negru și miere
Pentru tusea umedî, poți încerca un remediu pe bază de piper negru și miere despre care se spune că funcționează pentru ca piperul stimulează circulația fluxului de mucus, iar mierea are un efect eliberator în fața tusei. Amestecă o linguriță de piper negru proaspăt măcinat și două lingurițe de miere într-o cească, apoi adauga apă clocotită. Acoperă și așteaptă 15 minute, apoi trece prin sită.
5. Multe lichide
Consumând multe lichide, fie că e vorba de ceaiurile menționate aici sau mărind cantitatea de apă ajuți la combaterea tusei. Lichidele fuidizează mucusul și păstrează mucoasele nazale umede, iar astfel nu veți mai simți nevoia să tușiți.
6. Dropsuri contra tusei
Dropsurile mentolate amorțesc partea din spate a gâtului, ceea ce îmblânzește tusea.
7. Ghimbir
Ghimbirul are o mulțime de puteri secrete și a fost folosit în scopuri medicinale încă din antichitate. În medicina asiatică se prescrie în mod obișnuit pentru a trata simptomele răcelii și gripei deoarece este un decongestionant și un antihistaminic natural foarte eficient.
Poți face ceai de ghimbir punând 12 felii ed ghimbir într-un vas laolaltă cu trei pahare de apă. Lasă pe foc timp de 20 de minute, apoi trece amestecu prin sită, adaugă o linguriță de miere și sucul de la o lămâie și gustă. Dacă e prea iute, mai adaugă apă.
Alte remedii: siropul de lemn dulce (licorice), sucul de lămâie.

Uleiul de jojoba virgin – un ulei unic, cu utilizari multiple

Uleiul de jojoba virgin se obţine din seminţele arbustului de Jojoba (Simmondsia chinensis), arbust nativ din zona deşertică a Californiei, Arizonei şi nordul Mexicului, respectiv din deşerturile Sonoran, Mojave şi Baja.
Amerindienii îl foloseau în mod tradiţional pentru a împiedica deshidratarea pielii şi a părului sub soarele arzător, sau pentru a trata arsurile, rănile de orice fel, cicatricile, precum şi unele infecţii ale pielii.
De altfel, se spune despre uleiul de jojoba că nu există afecţiune a pielii pe care să nu o amelioreze. În plus, uleiul de jojoba este un veritabil tratament pentru păr.
Un ulei unic, cu un renume meritat
Uleiul de jojoba îşi datorează atât renumele cât şi numeroasele utilizări proprietăţilor excepţionale pe care le are.
Aceasta în primul rând pentru că uleiul de jojoba este o prezenţă unică printre uleiurile vegetale. Conţine esteri ceroşi, fiind compus din acizi graşi cu catenă lungă (C40 – C44) şi alcooli graşi uniţi printr-o legătură esterica, fiind de fapt o ceară lichidă la temperatura camerei. De aici şi textura specială non-grasă şi uşor astringentă. Conţine doar un procent mic de trigliceride (acid oleic, acid linoleic, acid palmitic şi acid stearic) şi de aceea este un ulei mult mai stabil şi mai rezistent la oxidare decât celelalte uleiuri vegetale.
De asemenea, mai conţine:
– vitamina E cu rol antioxidant şi anti-aging
– vitamine din complexul B cu rol nutritiv pentru piele,
– polifenoli (tanini) cu rol astringent ce contribuie la diminuarea dimensiunii porilor
– fitosteroli cu rol antiinflamator;
– minerale precum Zn, Cr, Cu (oligoelemente ce asistă procesele biochimice ce se desfăşoară la nivelul pielii).
Această compoziţie specială face ca uleiul de jojoba să fie un ulei cu absorbţie foarte rapidă în epiderm (stratul superior al pielii). Practic, odată aplicat de sine stătător, uleiul jojoba “dispare” în câteva minute, lăsând pielea moale şi catifelată. Acest efect este vizibil cu ochiul liber în câteva minute de la aplicare.
Absorbţia sa are loc atât prin intermediul foliculilor piloşi (pori), cât şi prin spaţiul lipidic dintre cheratinocite (ultimul strat de celule al epidermului). Aceste caracteristici sunt deosebit de importante pentru că indică faptul că:
– uleiul de jojoba poate pătrunde în pori fără să-i înfunde; în plus asemănarea sa chimică cu sebumul uman îl face să fie un adevărat “solvent” al acestuia în cazul porilor infundati; practic desfundă şi drenează porii înfundaţi. Prin aceasta este un ulei indicat pentru pielea grasă, mixtă sau/şi acneică.
– uleiul de jojoba reface bariera lipidică a pielii şi formează un veritabil “film” non-ocluziv care, pe de o parte reduce pierderea de apă transepidermică, iar pe de altă parte asigură un nivel optim de apă în celulele epidermului. Prin acest mecanism contribuie decisiv la procesele biochimice de regenerare a celulelor pielii şi, implicit, la menţinerea sănătăţii acesteia.
– în plus, studiile clinice au indicat faptul că nu este comedogenic şi poate fi folosit pentru toate tipurile de piele.
Alte caracteristici:
– posedă factor de protecţie UV natural (SPF 4);- fiind un excelent hidratant al pielii, reduce ridurile fine, în special cele din jurul ochilor;
– conform unui studiu publicat în Jurnalul de Etnofarmacologie (Ranzato, E., & Martinotti, S. (2011), s-a demonstrat că uleiul de jojoba ajută eficient la închiderea şi cicatrizarea rănilor deoarece creşte capacitatea de regenerare a celulelor fibroblaste (celule constituente ale dermului) şi a cheratinocitelor (celule preponderente la nivelul epidermului). În acest fel se creează ţesuturi noi de piele şi rănile se închid.
– în plus, acelaşi studiu din Jurnalul de Etnofarmacologie(Ranzato, E., & Martinotti, S. (2011) a demonstrat faptul că uleiul de jojoba stimulează sinteza de colagen tip I la nivelul fibroblastelor; această explică de ce folosirea regulată a uleiului de jojoba redă volumul şi elasticitatea ţesuturilor profunde ale pielii (derm),  contribuie la diminuarea cicatricilor, favorizând procesele enzimatice de descuamare a celulelor moarte ale epidermului; prin aceasta ajută la regenerarea calitativă a pielii în profunzime ştiut fiind faptul că în lipsa apei şi a unei descuamări normale celulele epidermului nou formate sunt mai mici şi de o calitate mai slabă în cee ce priveşte conţinutul în cheratină şi lipide (substanţe ce constituie bariera pielii). Totodată, îmbunătăţeşte textura şi elasticitatea pielii.
– uleiul de jojoba posedă proprietăţi antibacteriene şi antifungice, fiind util în cazul infecţiilor cutanate sau pentru a împiedica suprainfectarea rănilor; în plus unele studii au demonstrat că are efect şi împotriva Propionibacterium Acnes, bacteria răspunzătoare de leziunile acneice (Reddy at al, 2011)
– studiile clinice au arătat că folosirea lui îndelungată duce la normalizarea secretiei de sebum în cazul tenurilor mixte, grase sau acneice.
– deşi cercetătorii nu au oferit o explicaţie unitară asupra acestui fenomen, se presupune că, dat fiind faptul că esterii ceroşi pe care îi conţine sunt asemănători cu cei existenţi în sebumul uman, prezenţa lui pe piele transmite un semnal glandelor sebacee că s-a produs suficient sebum şi acestea îşi reduc activitatea. Tot prin acelaşi mecanism uleiul de jojoba reduce secreţia de sebum la nivelul scalpului, ameliorând dermatită seboreică (una dintre formele mătreţii).
(Notă: a nu se înţelege că reducând secreţia de sebum uleiul de jojoba ar putea avea efect negativ asupra tenului uscat; contrar a ceea ce se crede în mod curent secreţia de sebum este irelevantă în cazul pielii uscate. Pielea uscată se caracterizează printr-un conţinut neadecvat de apă şi de lipide la nivelul epidermului (stratul superficial al pielii) şi nu are o legătură directă cu secreţia de sebum a glandelor sebacee care sunt situate în derm (stratul profund al pielii). )- fiind un ulei hipoalergenic, uleiul de jojoba este indicat şi pentru masajul bebeluşilor şi al copiilor mici. Întrucât în primul an de viaţă funcţia barieră a pielii nu este definitivată iar riscul de deshidratare este frecvent, uleiul de jojoba poate fi utilizat ca ulei emolient, hidratant şi calmant atât pentru masajul general al bebeluşilor cât şi pentru a preveni iritatia de scutec.
– favorizează absorbţia în piele a substanţelor cu care este amestecat.
glicerina măreşte efectul hidratant al uleiului de jojoba; pentru a acţiona sinergic se recomandă să fie încorporate împreună în creme sau loţiuni hidratante;
– pentru păr, uleiul de jojoba este un excelent hidratant. Are capacitatea de a pătrunde în interiorul firului de par, dincolo de cuticulele exterioare şi de a păstra umiditatea la nivelul cheratinelor ce compun miezul (cortexul) firului de păr; pentru aceasta este indicat să se aplice în cantităţi mici pe părul umed, iar părul să fie lăsat să se usuce în mod natural.
Dintre utilizările uleiului de jojoba virgin:
– bază de machiaj;- în creme şi loţiuni antirid şi anti-aging;
– în serumuri antirid pentru zona din jurul ochilor;
– demachiant blând pentru piele şi ochi;
– în loţiuni hidratante după baie;
– uleiuri de masaj;  – creme, loţiuni, uleiuri destinate îngrijirii bebeluşilor;
– aplicat direct pe vârful firelor de par pentru a redă strălucirea părului tern;
– aplicat direct pe lungimea firului de par pentru a preveni electrizarea părului;
– aplicat că atare sau în loţiuni hidratante şi emoliente pentru cuticule.